Articol publicat în: GAZET'A TRANSILVANIEI - Nr. 100. - Dumineca, 14|26 Decembre 1880.
Solidaritate.
1848.
Brasiovu, 13/25 Decembre.
I. Unulu dupa altulu trecu din mediloculu nostru in imperati'a spiriteloru barbatii aceia nobili, invapaiati de sant'a iubire câtra poporu si patria, cari, după seclii de grele suferintie, au desfasiuratu la 1848 stiudartulu egalei indreptatiri nationale. Pe cine au lasatu glorioşii luptători inderetulu loru,unde sunt urmaşii acelora, cari au formulatu postulatele natiunei romane in memorabil'a adunare de pe Campulu Libertatii? Unde este partid'a naţionala romana dela 1848?
O jale adênca ne cuprinde déca trecemu in revista cei treidieci si doi de ani, cari au espiratu dela acea mare epoca si vedemu cumu sacrulu entusiasmn pentru dreptu si libertate, care cuprinsese atunci flórea poporului nostru, s'a slabitu din ce in ce mai multu si cumu lipsindu entusiasmulu, rou'a acést'a datatóre de vieatia,
flórea insa-si este aprópe de a se vesteji.
Ne-ar' placé se nu fi vediutu bine, se ne fi insielatu aparinti'a starei apasate a poporului nostru, care abia mai póte suportá greu'a povara a sarcineloru publice. Consciinti'a inse nu ne érta a ne mangaiá cu grelele timpuri de cari suferu asa di toti ; datori'a ne dictéza se privimu giuru impregiuru si se cercetamu déca căuşele indiferentismului, care s'a incuibatu in sinulu nostru nu cumva sunt a se cautá si in noi, in lipsele si in erorile conducerei nóstre.
Recunóscemu, cà este fórte grea problem'a ce ne-amu pus'o, speramu inse cà ne va succede celu puçinu a face unu pasu seriosu spre resolvarea ei.
Scriitoriulu acestoru sire dîcea intr'unu articulu publicatu in acésta foia in Decembre 1872 intre altele :
,,Mare si de admiratu a fost curagiulu si energi'a aceloru puçini barbati ai natiunei romane, cari intr'unu timpu, in care poporulu gemea si se gârbovea sub biciulu dulàiloru domnesci, au pasitu inaintea orduriloru tierei si au pretinsu nu mai puçinu decàtu restabilirea Romaniloru in tóté drepturile politico-nationale, cari li se cuvinu in patri'a loru. Inse acesti barbati cu anima, aceste spirite nobile de fericita aducere aminte, cu tota intieleptiunea si bunavointia loru nu potura aduce nimicu la capetu, fiindu-câ erau singuri, poporulu era inca prea puçinu desteptatu, nu era cine se dé
respectu si efectu viiu petitiunei pentru restituirea in integrum a drepturiloru natiunei romane."
,,Timpulu, in care singuraticii barbati ca buni părinţi sufletesci, ca si nesce adeverati tutori, s'au intrepusu cu cuventulu si cu pén'a pentru poporulu impuberu, fara a se poté bucura de concursulu lui directu, si-a luatu finitulu cu adunarea naţionala dela 1848.
,,Antaia data dupa seculi intregi au dusu Romanii dela adunarea de pe Campulu Libertatii convingerea cu sine acasa, cà eluptarea drepturiloru politico-natiunale in Transilvani'a cu poteri concentrate si reunite nu numai este possibila, ci chiaru sigura si neimpedecabila. Ide'a armoniei tuturoru poteriloru in conlucrarea comuna spre unulu si acelasiu scopu a cuprinsu tóté animele romane semtitóre . . ."
,, . . . Deodata cu proclamarea concluseloru adunarei din 1848 a trebuitu se se nasca si partid'a naţionala romana . . ."
Intru adeveru acést'a partida s'a nascutu la 3/15 Maiu 1848.
Nemuritoriulu Barnutiu a semnalatu nascerea partidei nationale independente in memorabilulu seu discursu tienutu in presér'a marei adunari in pasagiulu acel'a clasicu, unde a apelatu la Adunare ca se depuna juramentu, cà va apera natiunalitatea romana cu poteri unite in contra tuturoru dusmaniloru si periculeloru. Barnutiu motiva apelulu seu aratandu, ce mare eróre au facutu Romanii intotdéun'a, ca nu s'au unitu intre sine, ci spre nefericirea natiunei cu străinii. ,,Acést'a" dise elu ,,nu e ertatu se mai fia, precum nici aceea, ca desfacenduse Adunarea, se se desfaca si acést'a unire fratiésca, care o serbamu astadi cu atata pompa si cu atatea augurie ferici, pentru ca libertatea nu se póte revindecá numai intro Adunare: si revindicandu-se trebue aperata si conservata in tóté timpurile . . ."
,,Adunarea", adause Barnutiu ,,se se lege serbatoresce cu juramentu in numele natiunei intregi, câ precum e adunata astadi la unu scopu in acést'a
adunare, asia va remané unita in veci, va apera esistenti'a si libertatea si va lucra pentru cultur'a si fericirea natiunei intregi cu poteri unite: uniunea intarita intr'acestu chipu va formá o potere naţionala, care va caştiga respectu natiunei romane si inaintea acelora, cari pena acuma n'au recunoscutu nici-o obligaţiune catra Romani."
Simeoue Barnutiu chiamandu pe Romani la uniunea naţionala a anuntiatu infiintiarea partidei naţionale independente, care, redicata peste ori-ce interese particulare, se veghieze si se lupte numai si numai pentru marile probleme ale culturei si fericirei natiunei intregi. Sublima idea ! Déca Barnutiu nu ar' fi facutu nimicu altceva decatu a proclama ide'a uniunei naţionale in presér'a adunarei dela 1848, acést'a singuru ar' fi
fost de ajunsu spre a-i câstigâ unu titlu la nemurire.
In maréti'a dî de 3/15 Maîu infiintiarea partidei natiunale romane independente a fostu consacrata prin juramentulu depusu pe Campulu Libertatii. Déca ea mai tardiu nu s'a potutu desvoltá, déca si acuma inca se afla in fasie, caus'a este, cum vomu vedé, ca din nefericire n'a avutu doice
destulu de bune, cá se-i de unu nutrementu mai puternicu.